Hiperclorhidrie gastrica - dieta si tratament

Notă: Dieta, este un adjuvant, administrată cu acordul medicului curant

- 2 zile cura de post  cu ceaiuri şi suc de lămâie

- 1 clismă dimineaţa cu 1,5-2 l infuzie călduţă de muşeţel, timp de 2 zile clisma

- în continuare, se introduce în alimentaţie suc de fructe, lapte crud, iaurt, lapte vegetal, piure de cereale, introducând treptat, după ameliorarea apetitului şi remisiunea simptomatologiei dureroase, regimul lacto-ovo-vegetarian; se vor administra mese mici, fracţionate (4-5 pe zi), mestecând bine hrana; se intercalează cura de fructe, 1-2 zile pe săptămână

- 3x50 ml, pe zi suc de varză, înainte de masă cu 30 minute

- 3x50 ml, pe zi suc de cartof la 1 oră după masă

Alte recomandări

- cura cu preparatul de

Preparatul de aloe, miere şi propolis

   Planta să fie de 3-5 ani. Înainte de recoltare, planta să nu se ude timp de 5 zile. Toate acestea se pun într-un borcan de sticlă şi se ţin la rece timp de 5 zile, după care se administrează astfel: primele 5 zile se ia câte 1 lingură dimineaţa şi la prânz, cu 2 ore înainte de masă, apoi, restul curei, se ia câte 1 linguriţă şi la prânz, cu 2 ore înainte demasă.

   Durata tratamentului este de 3 săotămâni, până la 2 luni. Cura se poate repeta încă o dată, după o pauză de 7 zile.

   Se recomandă în următoarele afecţiuni: gripă, viroze repiratorii, anorexie, cefalee, faringo-amigdalite, astm bronşic, reumatism, paralizii, infecţii cronice ale pielii, neurastenii, ulcer gastric, cancere, TBC pulmonar.

   Aloea este contraindicată în sarcină şi dereglări hormonale.

- suc de orz verede 3x50 ml pe zi

Suc de orz verde

 Se pune orzul la înmuiat o zi, după care se seamănă în ghiveci, lădiţe, grădini, în serii succesive. Se udă. Când firul ajunge la înălţimea de 15-20 cm, se poate folosi.

   Se curăţă de rădăcină, se spală în câteva ape, se mărunţeşte. Se inmoaie în apă şi imediat se dă prin maşina de tocat carne, iar apoi în centrifugă. Ce se depune pe sita extractorului se înmoaie din nou în apă şi se centrifughează încă o dată. Rezultă un suc verde închis, cu gust uşor amărui, care se păstrează în sticle astupate la frigider. Se poate face 1-2 l odată. Pentru consum se iau 50 ml suc concentrat, se diluează în 50-100 ml apă şi se bea, la temperatura camerei cu înghiţituri rare. Pentru diluţii, în loc de apă, se poate folosi suc de mere.

- ceaiuri:

Rp.1                                                                          Rp.2

  Se poate consuma zilnic lapte de hrişcă (2 linguri făină de hrişcă la 150ml apă caldă şi miere)

Rp.1 şi Rp.2 se prepară la fel, 1 linguriţă cu vârf, la 250 ml apă clocotită, se infuzează 2 minute. Se beau 3 căni pe zi, alternând Rp-urile (o zi Rp.1, o zi Rp.2)

   În caz de gastro-enterită, se administrează :

Rp.a

Rp.b

2. Baia vitală de 2 ori pe zi, a câte 25 minute baiav

3. Baia de trunchi a câte 25 minute, o dată pe zi baiat

4. Baia rece a jumătăţii inferioare a corpului de trei ori pe săptămână

5. Duşul rece general de 2 ori pe săptămână dusrg

6. Compresa derivată pe abdomen, în timpul nopţii compr

7. Fomentaţia simplă pe regiunea epigaftrică sau baia caldă de şezut cu temperatură crescută progresiv 20 minute, pentru combaterea durerii fomen

8. În forma cronicizată se practică o baie de soare pe zi cus

9. Reflexoterapie

10. Bioipunctură 12-15 zile

11. Supraveghere medicală

C. Bibliografie

Dr.DORU LAZA - Îndreptar profilactic şI terapeutic de medicină naturistă, Ediţia a 2-a, Editura  

                             "Păzitorul Adevărului", Făgăraş 1993

JEAN VALNET - Tratamentul bolilor prin legume fructe şI cereale, Editura Ceres, Bucureşti 1987

IULIAN MINCU - Alimentaţia omului bolnav, Editura Medicală, Bucureşti 1980

MARIA TREBAN - Sănătate din farmacia Domnului, Editura Hunga-Print, Budapesta 1993

Farm.MARIA ALEXANDRIU-PEIULRESCU, ing.HORIA POPESCU - Plante medicinale în terapia         

                                                                                 modernă, Editura Ceres, Bucureşti 1978

APIMONDIA - Apiterapia azi, Inst. Intern. De Tehn. şI Ec. Aplicată, Bucureşti 1989

I.Micu, BIOPUNCTURA, Ed.Gutinul, B.Mare 1996